PARLAMENTUL NAIVILOR

PARLAMENTUL NAIVILOR
Acest text reprezintă un pamflet, nu atacă pe nimeni la organele vitale, decât la orgoliu pe cei ce se simt atacați, că niciodată nu putem zice decât ce avem în căpuțul propriu și personal de naiv cu pretenții de mare pictor, doctor, scriitor, critic, editor, magistrat, jurist sau ce mai doresc a-și închipui domniile voastre.
După cum se iau la harță politicienii de vază prin parlamentul cel mare al României, bag sama că și pe la Pitești a funcționat timp de 50 de ani un parlament al naivilor, împachetat bine și destoinic de diverse instituții de stat cu rol în promovarea picturii naive din Romania în expoziția pictorilor naivi prefațată o zi înainte de marea întălnire a naivilor de la ora 5 (fără ceai). Dacă o fi să stăm strîmb și să judecăm drept (atît cum putem noi), printre parlamentarii de la Pitești găsim de toate cele, după cum spuneam mai sus: tinere speranțe fără speranțe, babe și moși curioși, țoape pe vârtoape, tribuni cu rudotel, servicii (de mentenanță), premianți abonați, aspiranți la premiu în vecii vecilor, țărani permanenți și țărani în devenire, agenți 007 ieșiți la pensie, aripi tinere frânte, și mult norod care nu știe ce caută acolo.
Dacă în anii trecuți mai era o speranță că se va întânmpla ceva bun, de-acum s-au cam dus toate gândurile bune și vina e a tuturor, nu doar a celor de la prezidiu, care și ei au fost sau sunt vremelnici pe acolo, în funcție de cum bate vântul în politichie, că doar ea e mama tuturor. Așa cum după loviluție parlamentul cel mare era plin de discursuri tinere despre democrație, tot așa ziceam și noi pe la Pitești despre ridicarea artei naive în slăvi, ne combăteam frumos unii pe alții, vorbeam și acum 10 ani despre ce album frumos o să facem, și ni se spunea să ne pregătim vîrtos pentru marea expoziție jubiliară din 2018, ediția 50. Ploua cu cărți despre arta naivă, lansate cu mare fast, iar apoi mai modest, puse pe masa juriului, unii descoperind vocația scriitoricească și abandonînd oarecum pe cea a artei naive, probabil mînați de un for intim, lăuntric, de a pune pe hărtie păreri declamate clamate ca fiind adevărul absolut.
Nu e nimic nou sub soare, așa e în politică, dacă partidul ordonă ca o foaie albă de hîrtie să se declare nagră, tot partidul orbește subit și spune că e neagră, sau mai simplu, că unu și cu unu fac trei. Dacă au și apărut proiecte de manifest (naiv, politic, sau ce o fi el), probabil că e o problemă de doctrină, ca să nu zic latrină politică, în curînd vor apărea declarații oficiale și de ce nu, se va înscrie la vreo judecătorie noul partid al naivilor din Romania, dacă nu cumva el și există.
Mă întreb trist ce pot să mai fac în această situație care îmi aduce aminte de nemuritorul Caragiale, în aceste condiții, eu cu cine votez?

Ciobanul si oile

PAMFLET !!

Da, uite un titlu cuminte, mă întreb și acum cum pot oile să meargă așa...aiurea după cum sunt mînate de cioban....ce să faci, asta-i firea lor și pace. Problema e că uneori de întîlnesc două turme pe același deal și atuncea e o problemă mare, la fel ca și în Miorița....cu ciobanul cel muntean, ungurean ,sau de ce nație o mai fi el...și atunci să te ții.. Scoate ungureanul securea și harșt, la capul munteanului...
Oare altfel nu se poate? Probabil că nu, căci întotdeauna cineva trebuie să cîștige, la fel ca și în proverbul acela cu capra vecinului, doar că acuma este mai modern, adica nu mai fură capra vecinului ci o taie ca sa nu beneficieze de brinza cea renumită, cu grăsimi sănătoase și alte alea...
Așa și în viață, oare la ce mai ai frate capul pe umeri??? Că doar bag seama că ai ceva în cap, ci nu doar vânt??? Gândește și citește atunci cind te bagi undeva.......dar trebuie să mai și mucești oleacă, să nu stai sub pom să aștepți să-ți pice pară mălăiață, eventual să muncești doar cu limba, of, of....că doar limba dulce mult aduce, și tocmai văzui și mai ales auzii pe unii ce-și foloseau organul gustativ să lingă prelung pe cioban.....ca la miere..probabil vroiau să avanseze în turmă.....presupun că după cum munceau era și concurență pe lîngă cioban, așa că trebuie să mai munceasca ceva timp....CONTINUAREA IN EPISODUL URMATOR... !?!?!

Cuibul chupacabrei

Citeam zilele trecute postarea din 2008 cu Zoon Mizericon şi mă găndeam căt de actuală este...dar asta e doar o constatare. Se pare că din 2008 pînă în prezent, Zoon Mizericon s-au înmulţit şi atacă pe toate căile pe cei ce se dovedesc a fi în calea lor.....mai ştii o fi din neamul acelui animal enigmatic din America de Sud, numit Chupacabra.....ee...noi să fim sanatosi..

Zoon mizericon

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET !!!
Orice asemănare cu diverşi zoon mizericon SAU persoane, este total întîmplătoare.
Credeam că au trecut anii în care îţi era frică să spui ce gândeşti şi că acum există o democraţie cel puţin incipientă care funcţionează după anumite reguli necesare în orice societate modernă. E drept că apar tot felul de publicaţii de scandal în care poţi scrie cam tot ce vrei, fără a ţine cont de reguli minime de convieţuire într-o comnitate care se doreşte a fi la nişte standarde de civilizaţie avansate, dar nu poţi să faci chiar tot ce vrei nu care cumva să superi pe cine nu trebuie!
Politica pumnului în gură s-a aplicat înainte de '89, s-a aplicat şi după aşa-zisa revoluţie, dar mai voalat, luînd forme rafinate, elevate, şi trebuie să fi un bun observator al naturii umane ca să-şi dai seama cine îţi e prieten şi cine duşman.
Din păcate mulţi oameni de cultura au fost folosiţi ca masă de manevră pentru a se face remarcate anumite „personalităţi” aşa-zis culturale care profită pe spatele bieţilor oameni.
Un asemenea „zoon” este greu de identificat, pentru că ştie să se ascundă bine în cochilia lui, unde depozitează şi dejecţiile adunate în timp. Numai strîns cu uşa aruncă mizeriile din el, doar-doar o stropi pe altcineva, nu pe el. De ce „zoon”, - conform cu DEX: „orice organism care iese dintr-un ou”. Doar că acest zoon este ceva mai special şi nu a fost încă descris de manualele biologice, pentru că mediul lui preferat în care se simte bine este cel cultural. Să nu uităm că şopîrlele fac ouă, mai işi aruncă şi veninul către victimă, cum face cobra scuipătoare. Are asemănări şi cu un cameleon, care-şi schimbă culoarea în funcţie de interes, dar şi cu un melc care se ascunde în cochilie dacă i se face frică, în schimb cînd se tîrăşte, lasă după el o dâră lipicioasă şi neplăcută. Datorită mizeriei, deşeurilor şi gunoaelor pe care le produce peste tot, pe drept cuvînd poţi să-i spui „zoon mizericon”, un nume destul de elegant aş spune eu faţă de mizeriile care le debitează în jur.
În rest, ai zice că e pâinea lui Dumnezeu, foarte amabil cu toţi ceilalţi, politicos, bine îmbrăcat, pozînd în apostolul sărac şi cinstit care propovăduieşte cinstea şi corectitudinea, că nici usturoi n-a mîncat şi nici gura nu-i miroase.
Este în relaţii bune cu autorităţile, a fost şi înainte, că doar limba lui lungă e obişnuită să lingă acolo unde trebuie pentru a obţine ceea ce doreşte pentru el.
Îi ploace să se înconjoare de ciraci, cu cît mai mulţi, cu atît mai bine, ca să fie periat, omagiat şi venerat. Atenţie că şi printre ciraci există „zoon mizericon” în devenire, care au ce învăţa de la un „zoon mizericon „ adult. Sunt elevi buni şi învaţă repede.
Dacă pune ochii pe cineva care şi-a permis să se uite în sus, nu în jos, timid şi supus, acela este practic terminat, distrus, nu mai are nici o şansă de a trăi la picioarele lui. Organismul cel răspînditor de mizerii va pune toate tunurile pe răzvrătit şi îl va împroşca pe toate ţevile cu tot ceea ce se poate imagina mai murdar, fetid şi urît mirositor. De regulă cel atins de aceste mizerii foarte greu se mai poate curăţa sau spăla, spre bucuria lui „zoon mizericon”.
Îl putem vedea pste tot, deşi nu ştim că e el: e la televizor, în reviste, îl auzim la radio, citim despre el pe internet sau cine mai ştie pe unde. Totuşi e bine să vă uitaţi cu atenţie la simptome, s-ar putea să-l recunoaşteţi.
Concluzia este următoarea: -Atenţie , „Zoon mizericon” e printre noi, feriţi-vă că muşcă!